N-a fost neinvitat.Pentru ei am usa mereu deschisa.Nu la propriu, ca mi-ar iesi copiii in strada.Sa zic geamul,mai bine.Desi nici asta nu e, ca ne-ar fi prea frig inca.Sufletul atunci,care tine loc si de usa si de geam.Dar ei sunt musafiri mereu pe fuga,nu stau sa schimbe nici macar 2 vorbe, oricum n-ar indrazni sa intre in casa, n-ar avea rabdare sa stea la masa,ca-s in continua miscare.Nu au nici macar rabdarea sa facem si noi o poza intr-o dupa-amiaza cu vreme frumoasa.Si totusi, un frumos nobil pare c-a venit special sa ma vada,ba chiar a si ramas vreo cateva secunde, mai multe.Cum nici macar nu m-a anuntat sa fiu pregatita de intâmpinare, ba a mai ramas si afara la fereastra, habar n-are de agitatia la care m-a supus pe mine in tot timpul asta pretios.Am reusit insa, si iata-mi distinsul musafir frumos.
Sa fie cumva un cavaler ratacitor preschimbat de o Zâna in zburătoare pt a-si ispasi astfel pacatul de a fi părăsit cândva o fiinta care l-a iubit cu asupra de măsura ?!
se poate, la cat de mandru este,poate ca se iubeste doar pe el ,desi se stie iubit