Asta trebuie sa fie o veverita citita. Macar de legile lui Murphy sa fi stiut. Altfel nu-mi explic cum de mi-a sarit in cale in singura zi in care n-aveam aparatul foto la mine.Da, si atunci de unde pozele astea,nu? Astea-s la tura a doua.
Am luat-o spre scoala,prin parc desigur, si cum eram cam fara chef sa ies pe o vreme indoita,cu vânt,cu nori de ploaie, desi mi-a trecut razlet gândul prin minte , când sa ies pe usa, mi-am zis ca nu mai iau aparatul foto cu mine,la urma urmei sigur nu pierd nimic,decât cotofane,porumbei,eventual daca a inflorit magnolia cum trebuie, vor mai fi zile s-o vad.Tot nu s-a deschis,se vede ca vremea nu-i prieste.
N-am ajuns bine pe aleea dinspre parc,ca imi sare in fata domnita veverita.Si nici nu pare sa fie inspaimântata,sta acolo si se uitam ochi in ochi.Mai face niste pasi ,se mai uita la mine.Aveam impresia ca e ca-n desene animate,numai nu batea din picior a nerabdare ,numai nu-mi scotea limba sa-mi zica :hei, faci o poza sau nu? n-ai aparatul la tine? na na na,sâc,ca nu-l ai. Pai sa n-o iei de coada s-o arunci cu ciuda? 😀
S-a mai uitat la mine,a vazut ca tot nimic, a plecat topaind spre copac.S-a urcat in el si si-a gasit un loc de stat.Eu o luasem deja spre scoala,da’ mergeam mai mult cu capul intors 😀 .Ea tot acolo era.Gata,hotarâre de moment,fac cale intoarsa.Dupa aparat. Stiu,care ar fi fost sansele ca veverita sa ma astepte pe mine nemiscata macar 5 minute,nu? când in rarele momente când imi mai apare in zare,e ca flacara,acum e,acum nu e,de te intrebi uneori daca nu ti se nazare.
Mare minune,am gasit-o tot pe jos,de data asta mai departe,insa s-a urcat in copac.M-am dus cu camera foto dupa ea.Mai bine de atât,n-am putut.Mi-e putin ciuda ca n-am fotografia frumoasa pe care as fi putut s-o am de la bun inceput,dar asta sa-mi fie invatatura de minte,sa-mi iau altadata aparatul foto cu mine.Desigur ca data viitoare când il voi lua nu voi avea ce poza,si clar va mai exista o zi când voi pleca in graba fara el,si atunci se va ivi ceva.
silving.wordpress.com 
dar ce frumusete roscata! tare simpatica:)
la noi (acolo unde nu pun otrava) sunt doar soiul maro inchis, fara urechi tuguiate
nici nu stiam ca sunt mai multe soiuri.Sau nu m-am gandit vreodata,ca n-am vazut prea multe la viata mea.De fapt ,exceptand -o pe aia din parcul zoologic din Piatra, care se invartea saraca intr-o colivie in jurul unei chestii rotunde, asta cred ca e a doua.Da’ imi place mai mult,ca e libera si vesela 😀
Aparatul si niste nuci sa-ti iei de aici inainte, poate vine sa pape din palma 🙂
are atatea ghinde pe jos,ca nu stiu daca e tentata de nuci 😀 Da’ merita o incercare.Insa cum ii spun ca am nuci la mine ? 😀 o strig prin pàrc ? 😀
:)) pai cate sanse vrei sa-ti dea veverita! imaginile sunt minunate iar roscatica e delicioasa 🙂
da,a stat la poza pana la urma,cumva 😀
ce bine ..ca ti faci timp sa observi viata…:)
d-apoi nici n-ai cum altfel,când iti sare in cale 😀 Oricum daca te-a pocnit pasiunea foto, ai mai multa atentie pentru orice din jur 😉
asa este..numai ca treb (in ceea ce ma priveste ) sa am mereu ap. foto la mine..si il mai uit..dar tre sa mi fac un obicei..in sf au inflorit si la noi copacii..deci ar trb sa fac si eu macar cateva poze spre amintire..:)
pai clar ca trebuie,n-ai vazut altfel? faci cale intoarsa 😀 tre’sa-l pui acolo langa chei,mobil,bani… 😀
ai dreptate ;))
Eu tind sa cred deja ca tu esti prin ceva dumbrava minunata, ca prea de multe animalute si pasari ai parte. Trebuie sa vin sa ma conving de taramul prin care traiesti
haha, asa pare de acolo de la tine ? 😀 Dumbrava minunata cu Paul Mc Cartney 😀