Asta a fost fierbinte. De la un capat la altul, dar spre sfârsit s-a incins de tot. Am plecat chiar in punctul de fierbere, când nu mai aveai aer sa respiri, mijloc sa te racoresti, decât sa pleci sau ai fi fost inghitit de atmosfera densa ca o lava de vulcan venita in valuri sa te acopere si sa te topeasca si sa te transforme intr-un bulgare incandescent.
A fost o vacanta cu intâmplari, intâlniri, revederi, savurari. Si nelipsita febra a copiilor, tot spre sfârsit, când credeam ca am scapat de ea de data asta, dar ea se incapatâneaza sa revina de fiecare data când suntem in tara. O febra care si ea fierbea la aceeasi temperatura de afara.
A trecut si febra, a trecut si vacanta ca o ploaie de vara, peste trairi de fulgere, intense si rapide, aprinse si stinse într-o clipita. Acum sunt amintiri deja, ca ecouri de tunete peste muntii impaduriti de brazi semeti, care-si pierd din tarie pâna se ratacesc confuze intre munte si cer, oprindu-se suspendate si nemaiauzite…
(In zare se vede Ceahlăul)
silving.wordpress.com 
Simt in cuvintele tale deja nostalgia vacantei ….
Bine ati revenit, lunga si superba vacanta ati avut, si ma bucur pentru voi! 😉
Bine te-am regasit! 🙂 A fost, asa e!
Sa nu-mi spui ca esti originara din Piatra Neamt!? Su eu vedeam Ceahlaul la apus, departe-n zari albastre dus…, din pat de la bunici. Nostalgie, nostalgie….
Ba da, iti spun 🙂 tocmai ce ne.am intors din vacanta