Căpșunile în grabă, cu mic, cu mare s-au adunat
Dulceață delicioasă să facă imediat;
Una mai roșie și dolofană pe toate le strigase
Din toate colțurile grădinii le chemase.
Suratelor, în oală-acum săriți
Fiecare, un loc să vă găsiți!
Dar mai întâi vă pregătiți,
În zahăr să vă înveliți.
Căpșunile au ascultat,
Pe loc, cu zahăr s-au pudrat.
Spre oală s-au rostogolit,
Înăuntru au sărit-
Locul potrivit și-au găsit.
La foc s-au încălzit și s-au amestecat
S-au hârjonit și s-au jucat,
Ore bune acolo au stat.
În final una de alta s-au prins
Și focul-a fost stins.
Erau acum dulceață delicioasă
Numai bună de savurat la masă
la micul dejun de dimineață.
© IB
silving.wordpress.com 
Cât de frumos arată! Îmi lasă gura apă, căci sunt preferatele mele! 🙂
🙂 Doar in dulceata, pe vremea asta 😉
Drăguţă foc! Am să i-o citesc nepoţelei mele! Sigur se apucă să facă dulceaţă! (are 5 ani!)
Haha! Sa stii! De asta am scris-o si eu, pentru ai mei 🙂