Ar fi trebuit să scriu acum ceva timp ,de când m-a invitat Kadia,însă am vrut să dau o raită prin oraș,să adun vreo două fotografii.Mi-ar fi plăcut să am și fotografii de la cina noastră de Crăciun,însă mi-e ca atunci va fi prea târziu să mai încropesc un articol,va fi trecut deja sărbătoarea.Asta pentru că nu mi-a dat prin cap- deh, nu știam atunci de invitația la scris- să adun material 😀 de Mortens Aften, pe 11 noiembrie, care e un fel de repetiție a Crăciunului.Adică se mănâncă exact ca-n seara de Ajun.Care seară e cea mai importantă, deja pe 25 decembrie nu se mai întămplă nimic demn de menționat.
Să încep cu seara de 11 noiembrie a Sfântului Morten,ușa deschisă spre sărbătoarea Nașterii Domnului. Despre piosul Morten, legenda spune că era prea umil pentru a crede că merită a fi ales episcop.Așa că s-a ascuns într-un loc laolaltă cu gâștele, tocmai pentru a evita numirea sa.Însă gâștele- care altădată au salvat Capitoliul și au fost puse la loc de cinste- de data asta l-au dat de gol pe Morten,care ,episcop fiind mai apoi, a hotărât ca gureșele gâște să fie pedepsite în fiecare an ,cum altfel,decât să devină fripturi gustoase pe mese. Morten a fost numit episcop pe 4 iulie 371,iar 11 noiembrie este data morții sale în 397. În zilele noastre însă gâsca a fost înlocuită de rață, care are o mărime mai potrivită bucătăriilor. Cina tradițională este friptura de rață lăsată îndelung la cuptor,asezonată cu o salată de varză roșie și îndulcită cu zahăr,în plus încălzită.Și cartofi bruni,adica fierți și caramelizați în zahăr.
Desertul se numește Ris à l’amande, orez cu migdale,e un fel de orez cu lapte,dar cu frișcă și cu migdale.Se servește cu sos de cireșe-sau un fel de compot de cireșe.Ăsta e preferatul meu,dar neapărat cu mult sos și cireșe.
Contabila vikingului meu povestea cum tatăl său,brutar de meserie, era ocupat până peste poate cu cereri de a păstra rațele în cuptoarele brutăriei sale,pentru că friptura asta trebuie lăsată multe ore să se facă,și o rață întreagă ocupă și mult loc într-un cuptor.Nu mai știa omul de Crăciun, ajungea acasa după o zi întreagă,din zori, și cădea lat până a doua zi.
Pe 1 decembrie începe Adventul,și se ard lumânări ”cu indicatoare”, au marcate zilele de la 1 -24.Bineînțeles se arde câte puțin din lumânare,după zi. Noi nu folosim,recunosc, uit de ele, și nici n-aș avea grija lor să le sting la momentul oportun, am încercat într-un an. Există și varianta mai ușoară 😀 a 4 lumânări, câte una pentru fiecare săptămână.
Nu lipește însă calendarul de Advent al copiilor, fie că e cu dulciuri saucu jucărioare,pe care le descoperă după ziua respectivă.Luna asta e un adevărat răsfăț pentru ei.
Pe 13 decembrie sărbătoresc și ei Sankta Lucia, importată de la suedezi,sărbătorirea fecioarei virgine si martire,credincioasă Domnului până la moarte.
Crăciunul e de fapt ziua de Ajun,pe 25 s-a terminat deja totul.Eu încă mai uit,după atâția ani, așa că mă mai trezesc cu urările în ziua de 25,când la ei e deja prea târziu.
Seara de Ajun/ Crăciun constă din cina cu friptura de rață sau porc,cu salata de varză roșie,cartofii bruni și desertul cu orez. În Ris à l’amande e obiceiul să se pună o migdală întreagă și cine o găsește primește un mic cadou. E clar că la noi în familie fiecare din copii găsește o migdală,cum altfel? Iar fetele au deja cadoul lor,ca și anul trecut,un colier Silvings,creat de mama lor 😉
După cină danezii cântă și se învârt în jurul bradului, spre disperarea și nerăbdarea copiilor care toată seara așteaptă cadourile.Nu de la Moș Crăciun ci de la unul la altul,cu nume înscrise pe fiecare.Eu l-am adus cu mine și pe Moș,prin urmare la noi in familie cina e mixtă și cadourile se găsesc dimineața sub brad.
Fotografiile ,de data asta, vor fi luate de pe internet, în afară de cele din oraș.
Crăciun fericit!
O splendoare de postare!
Mulțumesc!
Multumesc Doru, ma bucur ca-ti place, mai ales c-am scris-o cu ochii cârpiti de somn,cum s-ar spune, pe la 1-2 noaptea.Asa ca ma bucur 🙂 Craciun fericit!
Totul arata minunat. Sarbatori fericite!
Sarbatori fericite si tie, voua! 🙂
Ris à l’amande este incredibil de bun, tot cu mult sos, am mancat ca o lacoma in Copenhaga! Arata foarte frumos si imi plac ratele :))
Iti plac ratele sa le mananci ? 😀
Foarte interesant, nu ştiam de obiceiurile astea 🙂 Friptura de raţă cred că e delicioasă!
Sărbători liniştite în continuare 🙂
E gustoasa,da 🙂 Si desertul e. Sarbatori linistite si tie! 😉
Pingback: Scandi xmas | In jurul Kadiei