De inimă

De ceva vreme încoace aveam mare poftă de alune caju. E drept că mai mâncasem de câteva ori,dar de data asta începuse așa cu o poftă de om normal și escalada pe zi ce trece cu o disperare invers proporțională cu nepăsarea lucratorilor de la supermarketurile pe unde le căutam, insensibili la dorința mea banală de niște nuci. La urma urmei era raftul plin de migdale,fistic,alune și alte chestii ronțăibile. După o săptămână deja nucile caju erau pe toate listele de cumpărături ale mele,ale lui și mă bătea gândul să le adaug și pe lista vecinilor.

După vorba aia înțeleaptă care zice că atunci când nu mai cauți, găsești, vine vikingul într-o zi acasă cu 2 punguțe de alune caju, naturale și ecologice. Mai să-mi stea inima de emoție. Le-am pipăit cu drag pe fiecare în parte declarându-le pofta mea sinceră și nelimitată .Tocmai când chicoteau și ele alintate în punguțele lor de plastic, mi-a căzut privirea pe prețul care sălta și el cu voioșie prin fața ochilor mei. Să îmi mai stea inima o dată…

Curioasă să aflu ce conțin cajuurile astea de le voiam așa de tare, caut pe internet. Punctul 1. Alunele caju sunt bune pentru inimă și previn atacurile de cord. Excelent! mi-am zis. După ce faci infarct când le vezi prețul ești resuscitat cu un pumn .De alune. Merită, zic, pentru o inimă sănătoasa.