Fata albastră s-a născut dintr-o petală de cer. Ca un fum se mișcă prin văzduh și norii o urmăresc cu ochi albi și păr pufos.O urmăresc până când se ciocnesc unul de altul și sar scântei.Fata albastră se prelinge printre ei ca o ploaie.Soarele o îmbrățișează cu brațe de foc și ea se-ntoarce ca un abur desculț.
Uneori fata albastră îmi bate în fereastră.De nu-s acasă, stă cuminte-n balansoar și meditează.La ce se gândește o fată de fum? La ce mă gândesc eu? Gândurile ei și ale mele sunt tot de fum. Se duc și încerc să le prind măcar de degetul mic de la picior,dar se destramă-n mâna mea .Cu ele nu pot zbura.
Fata albastră lasă-n urma sa buchețele de albăstrele.Să știu c-a fost aici ,nu m-a găsit,dar nu-i nimic, va reveni în altă zi. Pun albăstrelele în apa cu care diminețile mă spăl pe față.Pentru secunde mă simt înaltă ca un cer și-o liniște mă-mbracă ca-ntr-un cojoc moale și alb ca o părere.
În alte zile,fata albastră și cu mine stăm la un ceai de mătase. Și ne simțim frumoase. Suntem amândouă albastre.Oamenii albaștri sunt întotdeauna frumoși. Pentru că sunt neapărat senini. Pacea trebuie să fie albastră.Și sufletele.Cred că într-o zi, toți ne vom plimba ca oameni albaștri de fum.Ne vom da binețe, ne vom surâde, vom schimba vorbe neauzite și ne vom evapora unul pe lângă altul,fără grabă ,în tăcere.
Ar fi minunat să fie mai mulți oameni albaștri pe planeta asta albastră.Dar unii-s roșii.Și alții negri.Mai sunt și verzi,portocalii…Uneori e chiar o invazie de colorați.Atunci o rog pe fata de fum să stea lângă mine ,să-mi facă cunună de albăstrele și să bem ceai de mătase. Pentru că de cele mai multe ori, am nevoie să fiu și eu o fată albastră.
silving.wordpress.com 
“Abur descult ” .Minunat 🙂
Ma bucur ca-ti place, Raisa 🙂 Bun venit pe la mine!
Ma uit la pielea mea, parca sunt si eu albastra 🙂 Tare mi-as dori sa fie reala lumea ta!
Nu e? Azi noapte pe la 2,cand scriam (ori scriam in vis ?) , crede-ma,era 🙂 😀
Am zăbovit şi eu pe aici şi mai că am gustat din ceaiul vostru de mătase!
Te mai invitam 🙂 Doar sa stii, s-ar putea sa devii albastrå 😉
Nu-i nimic, îmi place albastru!
Frumos, Silving, mulțumesc pentru înscrierea la Oamenii albaștri! Ar fi minunat să fie mai mulți oameni albaștri pe planeta asta albastră.”! Să fie într-un ceas bun! 🙂
Mirela, placerea e a mea,ca ai acceptat 🙂 Sa fie un alt loc unde sa ne simtitm bine, pe langa clubul parfumat.Ca in rest,abia imi mai vine sa ma mai uit pe wall,cu mare precautie.
Cand bati campuri albastre ma faci sa imi imaginez ca sunt si eu albastra, ca umblu desculta printre nori si flutur ramuri albastre de maslin prin lume, incercand sa colorez totul in aceasta culoare.
Mi-am permis libertatea de a aduce in grup o fata albastra, poate cea mai albastra fata din viata mea. Sper sa nu te superi si sa ne primesti pe amandoua la un ceai de matase.
Vienela, cum sa ma supar? Nu e grupul meu, e al nostru, al oamenilor albastri. Cum am mai zis, pe mine culoarea asta ma calmeaza, desi si galbenul imi place mult,e optimist,insa albastrul e preludiul la galben 🙂
Pingback: Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Albastră | SILVING
Ce cuvinte minunate ai dezvăluit aici! O lume albastră, senină, presărată cu albăstrele şi suflete diafane pare evadarea ideală dintr-o realitate cenuşie… Mulţumesc pentru înscrierea în acest club! Îmi place mult ideea şi starea pe care mi-o induce… Aaa… şi îţi doresc să fii mereu o fată albastră! 😀
Multumesc Lorena! Daca vorbesti despre clubul de pe FB- cred ca da,tocmai eu am iesit din club ieri. FB-ul nu mi se mai pare albastru in ultima vreme,si mie imi trebuie o pauza buna de albastreala.Asa ca mi-am dezactivat contul deocamdata si implicit am iesit din club acolo. Dar sunt aici, si daca vrei sa scrii albastru,esti binevenita! Azi chiar ma simt albastra si libera,de parca ma tinea ceva de picioare 🙂
Uf, mie-mi plac toate culorile, ce mă fac? 😳
Albastrul tău e superb…. 🙂
Bursucel draga, si mie imi plac,fii pe pace! Doar ca albastrul il vad ca pe culoarea linistii si pacii 🙂 De aia i-am denumit asa pe oamenii albastri.
Multumesc 🙂