Rozica! Rozica! Ro-zi-ca! În urale și ovații, Roza noastră se întinde cât poate, se ridică pe vârfuri s-o vadă toată lumea, face din mână în dreapta și în stânga… și dă cu capul de tăblia patului. Veioza de pe noptieră,lovită cu palma, cade pe podea în cioburi mari.Rozica se trezește buimacă. Unde s-a evaporat mulțimea…