Rețeta zâmbetului

 

Roz fondant,bleu turcoaz și soare.Și un verde care să mai domolească nițel dulcegăria copacului prajitură,cât să fie răcoritor.Deși copacii nu cad greu la stomac oricâte porții ai avea.Le poți ronțai blatul scorțos de ciocolată iar crema de flori fondante ți se va topi în gură,chiar de-ai mânca-o pe nemestecate.Te învârți în jurul soarelui-cireașă de pe tort,și guști o rază,două,de poftă,îi simți conturul perfect rotund sub degetul arătător,dar îl păstrezi pentru sfârșit,ca să-ți umpli gura de senzația aia de plin,secunde în care soarele ți se rostogolește peste toate papilele gustative.Îl spargi mai apoi între dinți,ai prelungi momentul dar de o clipă nu se poate trage oricât ți-ai dori,însă trăiești întreg fiecare miime din ea.Te invadează o plăcere în cerul gurii,o simți arzându-ți pereții și-ți place,sângele ți se înfierbântă,ochii îți strălucesc și ai raze de soare în iriși.

Roz fondant,bleu turcoaz și soare.Rețeta prajiturii ideale.Zero calorii,maxim endorfine,adică o porție de bien-être nu te costă nimic,nu se așază pe coapse,nu strică dinții,nu golește buzunarul,nu dă remușcări și exagerarea e chiar indicată.E drept,se așază pe ochi.Mai bine zis,în ochi.Și n-o poți ascunde nici măcar sub iriși negri sau în dungi verticale.Dar nici nu vrei. Ba chiar ai vrea să vadă toți cei pe care-i întâlnești ce prajitură grozavă ai descoperit tu și ce efect are asupra ta.E drept,n-ai să primești niciodată recunoaștere pentru rețetă.E veche de când lumea,fără exagerare,și se găsește peste tot,chiar dacă nu toți o văd.Și atunci,posibil efect spontan al prăjiturii,pentru a atrage involuntar curioși sau doritori…zâmbești.