Parfum de toamnă într-o gară

???????????????????????????????????????Două frunze cad agale
Din colț în diagonale,
Și s-așază foșnitor
Pe-un umăr de cerșetor-

Poposit și el în gară
Cu trenul,de pe o scară.
Era însă Personal,
În caz de…. N-ar fi mortal.

Doamne feri!O cruce mare,
În ușă la Așteptare.
Nu intră,deși-i răcoare,
Mai bine mai stă la soare

Că-i septembrie acum,
Toamna e demult pe drum!
Calcă peste frunze-uscate
Și se-ndreaptă-ușor de spate.

Frunzele foșnesc în cor
În cel mișcător covor
Galben,brun,ba arămiu,
Pe alocuri rubiniu.

Un tren șuieră cu spor
Urcă-un ultim călător,
Trenu-i gata de plecare,
Flutură batiste-n zare…

Șinele de fier vibrează,
Pe peron frunze dansează
Peste-un cerșetor și-o doamnă,
În parfum de fum și toamnă.

IB.

Scrisă și postată grăbit înainte de miezul nopții,ca să mai prind ultimul tren spre somn înainte să se facă mâine.Mi-ar fi plăcut să am fotografia mea,sau un desen,dar când n-ai de unde,în pripă,mai iei și din alte părți.

Pentru Clubul Condeielor Parfumate la Mirela Pete.

Săptămână frumoasă să aveți!

 

15 thoughts on “Parfum de toamnă într-o gară

    • Dave,the photo is not mine,it is from the internet this time.I write for a theme,for a blog,sometimes,this time the theme was that of autumn leaves in a station,I wrote the poem just before midnight,but did not have time to draw something nor had a photo of autumn in a train station.
      I would say it is good enough,the poem :D. I would also say that probably,if you understood,you would like my style,a bit funny,light.
      But now I will have in mind to take a photo of my own,especially that I take the train daily back from the Art Academy.

  1. Ce dor mi-a fost de poeziile tale șugubețe, au un farmec specific ție și sunt pline de umor. Dar și așa…toamna răzbate dincoace de versuri, e peste tot, îi simți culoarea și mireasma, dar mai ales prezența.
    ”Peste-un cerșetor și-o doamnă,
    În parfum de fum și toamnă.”
    Te felicit! 🙂

  2. Pingback: Toamna pictata | my heart to your heart

  3. Cele doua frunze cazute i-au mangaiat atat pe cersetor, cat si pe doamna din gara.La noi acum e soare, e frumos, mai incolo ies din caza si poate va cadea o frunza pe umarul meu.
    O saptamana frumoasa!

    • Mie,prima frunza de toamna,chiar de 1 septembrie,mi-a cazut in poala,o frunza mica-mica,si chiar pe o banca din fata garii 🙂
      O saptamana frumoasa si tie,Gabi,multumesc!

  4. Atâta curte i-a făcut
    Când guraliv, când mai tăcut,
    Şi-atât a scos din buzunar
    Fără ca ea s-aibă habar,
    Incât acum a sărăcit
    Şi nu-i mai arde de iubit!
    El cerşetorul abia în toamnă
    A înţeles că ea-i … prea doamnă!

  5. ai creat o imagine aparent jucausa dar care ascunde ceva nostalgii. orice gara te duce cu gandul la o plecare, la o alegere.
    si mie imi era dor de scrierile tale in versuri.
    la mine e poveste cu traditii. fiecare cu ale lui :).

    • Da’ sa stii ca nu m-am gandit nostalgic,sa zic asa.Mai degraba cum sa fac sa scot ceva despre toamna in gara :D. Multumesc Valerica,imi pare bine sa aud ca versurilor mele li s-a dus nitel dorul 🙂

  6. Păcat că sunt după lectura cărții lui O.Paler, ”Viața pe un peron”… Cuvântul ”gară” din versurile tale mi-a adus în minte imaginea acelei gări sumbre și nu m-a lăsat să mă bucur de poezia asta atât de drăgălașă. Voi reveni să o recitesc când voi mai fi uitat de cartea aceea. 🙂

  7. Frumos…
    Mi-a amintit de alte vremuri, ale copilariei mele, cand peroanele erau pline de calatori, cand oamenii chiar isi luau “la revedere” cu batistele sau macar cu mana. Azi… peroanele sunt mai mult goale fiindca in Romania putina lume mai circula cu trenul. Nici macar Gara de Nord nu mai e asa de animata cum era candva… si m-a apucat nostalgia fiindca mie imi place mult sa calatoresc cu trenul.
    Tabloul ultimei strofe e perfect. Parca-i si vad pe cei doi…ramasi pe peron.

Leave a comment