Rozica sau viața ca o poezie în nopți cu muze se scrie, sau parfumul noului |

O poveste pe care n-am mai terminat-o și de care mi-am amintit acum : 😀

Rozica se trezește zâmbitoare precum o mireasă în ziua cea mare. Sare din pat ca o gazelă țopăind delicat prin savana africană, încurcată de papucii din blană de leopard mov .De vreo săptămâna încoace parcă a înghițit un pumn de păianjeni și o mână de fluturi care îi gâdilă rău de tot dar extrem de plăcut, pereții stomacului pe dinăuntru. Proprietarul insectelor e Virgil,cunoscut pe un loc virtual al sufletelor pierdute, SoulBook. Acolo,pe pagina ei de profil , și-a pus ea o poză cu trupu-i venusian într-o rochiță roz fondant, plisată și decoltată. Geta,prietena ei în căutarea sufletului pereche (ajunsă la concluzia înțeleaptă că acestea sunt de la minus trei tinzând spre infinit), i-a dat un like și un comment :-Deci ești superbă,tu! și trei inimioare ciclamen au răsărit imediat în continuare.Hai încă două, fără zgârcenie, că e beton tare!