Anul ăsta l-am declarat al curcubeelor. Așa, cum se zice că să-ți alegi un cuvânt pentru un nou an, eu am ales curcubeu. Pentru că-n a doua zi de ianuarie deja am văzut primul curcubeu, și au urmat altele și altele, fie că era iarnă,primăvară sau vară. Chiar și zi după zi, chiar și de două, ba chiar trei ori pe zi. Asta e frumusetea vremii nordice. Mi-am făcut aici plinul de curcubee care m-au fascinat mereu și încă o fac.
Ce nu m-am așteptat a fost sa vad un curcubeu în vacanța de vară, în România,de la fereastra natală. Nu mai văzusem un curcubeu românesc de vreo două decenii. Nici n-am știut că a fost doar începutul dintr-o serie curcubeică, și că au urmat, ca și aici, zi după zi, chiar și unul după altul în aceeași zi. De neimaginat!
Dar… cuvântul anului meu e chiar curcubeu! Atunci, ce să fie atât de greu de imaginat? Adică, e chiar firesc. Nu?
E totuși prima dată când îl văd peste Pietricica.Toată copilăria îl vedeam de la fereastra bucătăriei, peste blocuri.
Mi-am dorit cu voce tare să-l văd ieșind vreodată din creasta muntelui, și înainte să ne întoarcem acasă, acolo mi-a răsărit. Păi cum altfel?
silving.wordpress.com 
Zilnic trec la pas pe langa Pietricica, iar daca as sti de cand e curcubeul tau, ti-as putea spune daca l-am vazut si eu.
Minunata ipostaza.
Adica vrei sa zici ca stai in Piatra? Stiu ca a fost la inceput de august (poate sfarsit de iulie?) dar a fost ultimul dintr-o serie de curcubee in vacanta asta,dupa ce nu mai vazusem unul de vreo 20 de ani (la Piatra,adica).
Nu stau in Piatra, sunt din Roman, dar lucrez in Piatra. Si strabat zilnic drumul, dimineata pe la 7,30, din zona Orion pana pe la scoala 2, pe langa Asirom. Si cred ca pe la sfarsit de iulie l-am vazut si eu din masina peste Cozla intai, apoi peste Pietricica. Fiindca m-am oprit si am luat cu mine o bucatica din el, in suflet si in ochi. Acum il revad la tine. Incantata nespus, a ta cititoare, Irina.
Hai, că m-ai făcut sa adaug si text(ul) ,ca amintire, ca nu e chiar asa banal curcubeul asta :D.
Cine stie, ne-om fi intersectat vreodata pe acolo pe la scoala copilariei mele? 🙂
Nu prea aveam cum, fac naveta asta din februarie anul trecut. Romanul e orasul meu natal, Piatra m-a “recrutat” recent pentru servici, mai fara voie…
Dar ma bucur mult sa ne intersectam si pe aici, la scoala copilariei gandurilor si dorurilor de pur si inalt. 🙂
Pingback: Curcubeu în dar | Silving