Marea e neagră și se zbuciumă în toate părțile, nu-i de lăsat afară un suflet, doar dacă e pescăruș. Că ei zboară în pâlcuri mici și-s zburătăciți ca niște confetti de hârtie albă în intuneric, gri in lumina fulgerelor. Neobișnuită cu furtunile la mare deschisă,mă ascund în balconul care ne desparte, vântul vâjâie și miroase a alge, cerul de noapte bubuie și imensitatea de apă se luminează mai rapid ca gândul. Cat sa vezi intr-o clipire ce e dincolo de beznă.
silving.wordpress.com 