Cascais, loc de iubit

Auzisem de locul ăsta cu nume neobișnuit dar ușor de reținut încă de acum 16 ani. Jumătatea sufletului meu îmi povestea încă de la primele întâlniri că în lumea asta e un loc minunat, pe care el îl numea deja “acasă”, deși a stat acolo doar un an. Și-a promis însă că într-o bună zi se va întoarce să rămână, așa cum te întorci acasă când e timpul, dupa ce viața te-a trimis pe alte cărari mai îndepărtate, dar sufletul iți rămâne acolo unde simți că aparții. Sau poate ca o dragoste pasională la prima vedere, care pe timp ce trece devine și mai arzătoare, mocnește ca un lemn ars de soare, dar se mistuie încet și cenușa iti umple părul ,iti intră în ochi, o respiri, și odată ce ai cuprins-o în tine e ca un opium, îți trebuie iar și iar cu îndârjire.

Era cu siguranță locul sufletului lui, dar era oare și al meu? Aveam să aflu niște ani mai târziu…

 

-Tot caut prin Vacanțe Speciale și tot nu mă pot hotărî! Atâtea destinații! Austria, Italia, Franța, Rusia, Bulgaria,Spania, Portugalia… Unde să mergem cu toții într-o vacanță exotică? Nu găsesc locul ăla care să fie și oraș, și la mare, și cu hotel în buza apei pe de o parte și în centrul orașului de cealaltă parte. Și să fie și cald, neapărat, că m-am săturat de cât frig am îndurat pe aici pe la noi, unde iarna e ca vara, sau invers. Să fie și shopping pentru mine, și distracție pentru copii, și plimbări pe mal de mare, și plimbări prin centrul orașului, că tu știi că n-aș putea să stau într-un loc doar cu zeci de palmieri, apă cât cuprinde și peste toate, doar soare. Aș muri de plictiseală. Îmi trebuie un loc să-i simt pulsul, să-i intru în atmosferă, să-i savurez mâncarea, să aibă și tradiție, și gust local, nu doar trei spaghete amestecate într-un sos că dacă e pentru turiști care azi sunt, mâine nu mai sunt, cui, ce-i pasă? Da, știu, nu peste tot e așa, iar italienii fac mâncare bună oricum și oriunde, dar mai vreau și alte meleaguri decât cele italiene…

-Ai, mie-mi spui ce vrei? Nu te cunosc de atâția ani? Nu știu că nu ești ca restul lumii? Tu le vrei pe toate la un loc și altfel nu. Există un singur astfel de loc: Cascais! Știu că tu ai ce ai cu Italia, Roma e magnifică, San Remo are o mâncare de te lingi pe degete, vorba le e muzică, dar acum poate e vremea să mă auzi și pe mine, de când tot spun de locul ăsta special din Portugalia…

-Bine! Hai să văd ce oferte turistice găsim spre locul ăsta special! Hm… Uite aici! București- Lisabona, Porto,Fatima, Estoril, Cascais,Cabo da Roca,Sintra/ sejur- circuit Portugalia.Avion, 5 nopți, hotel de 3 stele, mic dejun inclus. Prețul de persoană pentru loc în camera dublă e de 685 de euro, copiii intră la reducere de 40 de euro fiecare că au sub 12 ani. Cerem 2 camere duble una lângă alta, n-ar fi prima dată, dacă n-avem loc cu toții într-o cameră. Ce zici?

-Eu ce zic? Eu zic că e foarte bine, și o să mă bucur să revăd locul meu oricând, tu să hotărăști!

-Uite, și ne plimbăm cu autocarul de 2 stele și aer condiționat printre ele, prin toate locurile alea!

-Porto e un oraș superb, să știi, o să-ți placă! Are și istorie, și atmosferă, și să guști un vin de Porto original, să vezi ce bun e!

-O să avem și ghid român, și ghizi locali în Lisabona și Porto. Hai, că încep să mă aprind la idea asta! Bine, ne petrecem vacanța în Portugalia!

 

Aveam să aterizăm pe aeroportul lisabonez, să parcurgem cea mai frumoasă autostradă de-a lungul apei si să intrăm în colțul de rai numit Cascais după mai puțin de o oră care nici nu știu cum a trecut. Atlanticul ne era la picioare, albastru și greu, ascuns într-un cuib de pescari de odinioară, acum un orașel elegant și intim, cu case frumoase, palmieri bogați, culori, delicioase pasteis de nata cu cremă de vanilie, azulejos (acele plăci ceramice pictate predominat în albastru), cocoșul galic, soare si iar soare, și portughezi care mai de care, bruneți si încântători, foarte amabili și surâzători. Și dacă asta n-ar fi fost suficient, niște viețuitoare de mare în farfuria ta, o caracatiță sau niște lulas sau nelipsitele sardine sau vreun alt înotător din ăsta venit de acolo dincotro îți îndreptai privirea necontenit, în timp ce te lăsai dus de valul aromelor de tot felul pe papilele gustative, acolo pe una din terasele ce coborau pe plaja fină unde copiii se jucau și se alergau în voie. Și să nu uit de cea mai bună înghețată din lume de la Santini…

Acolo și timpul trece altfel, sau nu trece defel, pentru ca ești în rai unde nu e nici limită de timp, nici de spațiu. Cabo da Roca e una dintre porțile paradisului, cel mai îndepărtat punct continental vestic care se termină în ocean. Sintra e o Sinaia portugheză, îngrămădită între munții Serra da Sintra. Are Peleșul ei, castelul Pena, o bijuterie de artă din secolul 19, cu o vedere care-ți taie respirația. Străduțe pavate foarte înguste și ceva mai multă răcoare dacă mai vrei o pauză de la prea mult soare.

De la Cascais la Estoril e doar o plimbare sau o alergare pe malul mării. Estoril e mai mic și mai cochet, mai liniștit, cu vile frumoase și costisitoare  și grădini luxuriante. Nu e de ignorat cazinoul impunător în care chiar și James Bond cel adevărat a intrat. La Estoril s-a retras regele Carol al II-lea la apusul vieții, a locuit și Eliade o scurtă perioadă.

Și-am înțeles.  Acolo e loc de îndrăgostit, de iubit,de trăit. Dacă i-ai respirat o dată aerul magic, cu muzică de fado, ți-a intrat în vene până la oase. Și îți vei dori să te reîntorci într-o zi, ca acasă.

Scris pentru Spring SuperBlog2016.