Asta-i tot!

-La mine în birou!
-La naiba, ce-o mai fi acum? Îmi zic, și tocurile taie toc-toc în parchetul laminat, până la ușa de sticlă a șefului.
-Avem un eveniment de afaceri de organizat. Te ocupi, că ești cea mai deșteaptă de pe-aici, dar vezi să nu ți se urce acum la cap! Ne invadează taiwanezii, și-s mulți, mărunți și cârcotași. Asta o spun ca să te sperii pe tine. Am de discutat cu Kenny noi modele de scootere. Și noi posibilități de extindere pe piața europeană. Cum îi impresionăm, așa îi avem. Caută locația pentru eveniment. Vezi să fie un loc cameleonic. Ziua să nu fie ca noaptea. Ziua discutăm, seara ne relaxăm. Să fie elegant și impresionant. Știi tu. Ba nu, știu eu. Golden Tulip Times! De restul, te descurci, că altfel nu te-aș fi ales pe tine. Asta-i tot!

-Asta-i tot? Bombănesc, tot-toc pe parchetul laminat. Nu știu dacă să mă bucur că-s cea mai deșteaptă de pe aici, sau să mă duc acasă, să-mi fac un ceai de valeriană, să mă ascund sub plapumă și să dorm până trece. Că trece, nu? Sau ai putea să bei un ceai de valeriană, unul de pojarniță și unul de ceai verde, dacă vrei, apoi să te trezești și să să te apuci de treabă. Ce-ar fi să îi impresionezi pe toți? Îmi strigă un gând atât de lăuntric, că-l aud ca pe un ecou strangulat.

 

Ok… Golden Tulip, here I come, let’s have this job done… Pe Bd. Decebal 19 (ahaa, orice număr care conține 9 e prin definiție the best, asta e regula mea de născută într-o zi de 9, și dacă mai calculez și numerologic, că nu mă pot abține, 1+9 = 10, adică 1, adică număr de conducător, the best of the best. Am locuit odată la un nr. 19, trebuie să mă credeți pe cuvânt). Central, încântător arhitectural, hotelul l-am găsit și de vreo 3 ori am clipit. Uau, uau, uau! Not bad at all! Înăuntru și mai și. Te ia zen-ul de la intrare. Și te duce la Café Times, modern decorată, cu un fundal de muzică relaxantă. Fără benzină nu merge nicio mașină, fără o cafea de calitate nu se văd rezultate. În timp ce las aroma ieșită din cana cu lichid negru să mi se urce la cap și să-mi pună rotițele în mișcare, scriu punct după punct ce am de făcut, sau ce cred că am de făcut, după cum se mișcă fiecare rotiță în parte.

1.Rezervarea camerelor
10 camere din cele 70, altfel spus. Cu conexiune internet wireless pentru că cine mai trăiește în ziua de azi fără să fie conectat? Cu siguranță nu oamenii de afaceri care-s mereu în priză. Un minibar pentru o bere rece băută în balcon, la ceas de seară peste luminile orașului. Sau în timpul conectării cu lumea prin CNN, BBC sau alte canale oferite prin cablu. Odihnă și somn cu vise în care se încheie contracte, într-un pat mare și confortabil… Mai că m-aș caza și eu aici pentru o noapte, să dorm un somn fără vise, departe de lumea dezlănțuită din firmă. Mă trezește din visare chelnerul, care mă întreabă dacă nu doresc și un sandwich cald sau un desert după rețeta casei. Stomacul mă strânge sub sutienul de satin și-mi amintește că n-am mâncat decât o banană. Sandwich cald? O, Doamne, cum să nu dorești? Și o prajitură de ciocolată, ca să fiu sigură că toate rotițele frunctionează ca unse.

2. Rezervarea sălii de conferințe. Sunt condusă prin toate cele 3 centre de la etajul 9 și aleg Panorama, pentru că mi se pare perfectă pentru evenimentul nostru. Mă atrage în primul rând lumina naturală și mai apoi vederea frumoasă spre Casa Parlamentului, dar e și intimă, spațioasă și cu eye contact cum s-ar zice. Vizualizez deja discuțiile și numai nu mă bat singură pe umăr de satisfacție. Hai că nu e ăla chiar atât de negru, îmi spun, a știut șeful ce-a știut când a zis Asta-i tot! Golden Tulip ți le cam dă pe tavă, ai doar de ales, ca între o prajitură cu ciocolată, una cu vanilie și una cu lămâie. Bune-s toate, depinde care ți se potrivește la momentul alegerii.

3. Restaurantul de seară, Good Old Times! Unde-s timpurile alea când eram doar noi doi și cinele romantice? Restaurantul e o combinație reușită de decor elegant și minimalist iar bucătăria românească îmi merge la suflet. Personalul e tânăr și cu siguranță vorbitul englezei nu e o problemă. Fac rezervările și mă bucur la gândul că taiwanezii vor gusta vinurile românești. Ce spun, mă bucur că eu le voi gusta! Fac ochii roată și-mi imaginez ce dănțuieli se dezlănțuie aici, căci la capacitatea celor 100 de locuri, nunțile și alte petreceri trebuie să fie foarte vioaie cu atâția invitați. Îmi imaginez sonorizarea perfectă și programul artistic și-mi doresc în secret să se mărite vreuna din prietenele mele aici. Între timp îmi fac o notă adițională pentru o ieșire în doi de dragul Good Old Times…

4. Un tur de oraș a doua zi, căci timpul e limitat pentru o excursie pe Valea Prahovei, dar sunt convinsă că la recepție se găsește oferta potrivită pentru acel timp disponibil, oricât ar fi el.

5.Un cocktail de după-amiază, la înălțime, adică la etajul 10. Nu mă pot abține să nu mă gândesc că hotelul ăsta are și numărul perfect de etaje, nu doar numărul perfect de stradă. Din Skyline Club, un cocktail cu vedere panoramică asupra împrejurimilor și noii Arene Naționale, la soare-apune prin domul de sticlă, e perfect să pecetluiască și ultimele discuții din agenda de lucru.

6. Ultimul din agenda mea de lucru. Drumul dinspre și înspre aeroport, într-o mașină cu aer condiționat. Tot de către hotel bifat.

7.Punctul pe i. O salată și încă o prajitură ca să închei cercul unde am început. La Café Times. Toc-toc. Zen.

………………………..

8. Punctul bonus. Un buchet de lalele colorate pe biroul meu. Zâmbesc și-mi bag nasul în ele. Lalele, lalele, frumoase lalele… Ce-ar fi  evenimentele fără ele?…

Scris pentru Spring SuperBlog2016.