Zile animate

Astea patru zile începând de sâmbătă mi-au fost foarte animate. La propriu. Câte 11 ore din 24 le-am petrecut departe de casă, vreo 7 învățând din secretele animației  și restul pe drum dus întors. Și dintre astea niște minute în care să mă gândesc cum a evoluat viața mea în ultimii ani, deși zi de zi nu ai impresia asta. De la noiembriul cenușiu de acum 6 ani când am pictat stângaci primul colier cu liliac care să-mi aducă niște primăvară iluzorie, până la animație. Trecând peste coliere pictate, desene mâzgălite, păpuși tricotate, coliere din stofă, tricouri pictate, lucrări din sârmă, argilă frământată, fotografie, ajungând la anul III de Academie de Artă. Am făcut din multe câte puțin, le-am dat de gust și mai timid, mai îndrăzneț, tot pe drumul ăsta mă învârt.

4 zile cu animații diverse, cu colegi la jumătatea vârstei mele, dar și cu colegul meu trecut de 60 de la Academie. Că pe noi doi ne-a prins microbul ăsta din anul I de am ajuns la cursul ăsta scurt la Școala de animație.

4 zile cu tren prin întuneric, cu condus prin ploaie și ceață, cu prânzuri chinezești și italienești.

4 zile în care mai trăgeam uneori cu ochiul la toamna de afară căci cu ea mi-am început drumul cel nou, căutând culorile prin ceață.