De primăvară

Și începe perioada asta frumoasă și capricioasă și tipic scandinavă, care uneori ma exasperează, adică atunci când mă prinde pe afară, că poate fi soarele pe cer cât e el de mare, în clipele următoare dă peste tine o ploaie de parcă ar sta cineva acolo sus cu o găleată să ți-o toarne în cap când ți-e lumea mai dragă și mai sclipitoare. Și apoi soarele iar stă mare și aurit peste tine și când să te uiți la el mai bine, dă un nor peste el și iar te scuturi ca un câine ieșit din apă. Ba e primăvară, ba e toamnă, ba scotocești după ochelarii de soare, ba după umbrelă. Bine, eu nu am umbrelă, n-are niciun sens la vântul care acompaniază de obicei ploaia.

Bonusul însă, e că poți vedea câteva curcubee pe zi, și ieri s-au învârtit în jurul casei după cum prindea să le bată soarele. Eh, cum eu sunt o împătimită a curcubeelor, când le văd îmi trece și iritarea… până la următorul duș și iar mă zvânt cu un curcubeu.

Later edit: Ce spuneam. Asta a fost ieri. Dar vorbești de el și el e la ușă. O ninsoare cu soare și un alt curcubeu în plină splendoare. Când apare, când dispare, intre clipe, mai palid, mai intens, după cum zboară norii și printre ei fac loc luminii, o inimă arcuită pulsând pe cer.