În sfârșit o seara de iarnă și ce bine a picat tocmai în vacanță. Mâine cred că totul va dispărea și va fi iar uscat, dar azi mi-am amintit de iernile copilăriei când stăteam afară până târziu și nu simțeam nici frig și nici mâini înghețate și toți copiii de la bloc ne jucam în stradă la lumina becului din stâlp, când nici mașini nu prea existau și de fapt nici lumină prea des.
Copiii mei nu se joacă în stradă deși nici acum nu-s prea multe mașini fiind a blind street, nu au nici vecini cu care să se joace, dar se au unii pe alții și e de ajuns. Și și-au mai făcut câțiva prieteni mici și noi și proaspeți ca zăpada. Mai contează că nu mai avem niciun morcov pentru sucul de dimineață?
silving.wordpress.com 
Cel din dreapta pare un cățel, prima dată m-a dus gândul la unul real, așezat acolo! La noi n-a fost zăpadă iarna asta, cum ningea, cum se topea! O singură dată a ținut, dar nu suficient. Ei, iernile copilăriei! Te pup, zi frumoasă! 🙂
E pisica, Mirela! 😀 Pai asa si la noi, a mai nins o data si tot vreo juma’ de zi a tinut, dar mai putina zapada. Weekend frumos si tie!
Bonita composición de muñecos de nieve. Saludos
Thank you, Jose 🙂 Now they are all melted. Have a nice weekend!