De Oscar?

Tanțo, ghici ce ți-am luat!
Acum vezi, n-am mai uitat
Și bilete-am cumpărat
Pentru cinema în sat!

I le flutură la nas
Și-o lovește cu-al său ceas
Ea frământă într-un vas
Și-are-o lacrimă în glas:

(Căci făcea un cozonac
Pe când el, ca un gânsac
A lovit-o-n ochi, buimac,
De-a vărsat amoniac-)

Vai, bărbate… Și-o lalea!
Astea sunt de ziua mea?
El se uită în podea
Tot scobind într-o măsea.

Doamne, dar de-ar fi măcar
Un film d-ăla, de Oscar
Să mai văd și eu un star
De la Holywood, din ziar!

Un film d-ăla-american
Unde el i-un gentleman
Respectuos, bun cetățean…
(Pune floarea în borcan.)

El ca un Romeo stă
Și se trage-ncet de vestă:
Tanțo, ești idealistă,
Filmul nu e ca-n revistă!

 

Scrisă și schițată rapid, pentru povestea parfumată a Mirelei Pete. Și mă întorc iar la deadline-urile mele de mâine, pentru proiectul de final. E drept, nici nu știu cum de am scris. Cred că a fost un fel de deconectare scurtă de care am avut nevoie, se pare, când mi-a apărut involuntar primul vers în minte.