Printre nisipuri

Na că a venit și vara și n-am mai scris din primăvară. Dar cine stă să scrie când afară te cheamă soarele, când ai de făcut ultimele retușuri la proiectul de final la Academia de Artă, când nu-ți mai găsești loc pentru blog printre desene, tușuri, acuarele, cărți, liliac înflorit și căpșuni, când ai o primăvară ca o vară și nu una scandinavă ci sud-europeană, căci nu s-a mai pomenit în 125 de ani așa ceva (sunt sigură că nici înainte), și nici eu, în 17 ani de stat pe aici n-am umblat vreodată în rochie și sandale concomitent. În rochie niciodată.

Așadar după 4 ani de studii am acum o diplomă care atestă că am terminat Sculptura, ceea ce se vede din toate desenele mele, e evident. Cum spuneam vikingului acum ceva vreme:
-Știi, cred că-s mai pricepută acum la desenat!
-Da, și zici că la Sculptură ești? E ca și cum ai spune: știi, de când studiez Engleza, sunt așa de pricepută la Japoneză!

Dar lucrarea mea de final a fost o combinație de desen, ceramică și animație, deci ceramica e și ea un fel de sculptură. Nu? Și am și prima carte ilustrată dintr-o copertă într-alta, căci cu gândul ăsta am intrat la studii și cu același gând le-am terminat. Și sunt și mândră de ea, căci e o poveste de-a mea, scrisă și desenată cu umor, și mi-e dragă ca un pumn de cireșe, o mănânc din ochi cu aceeași plăcere de fiecare dată. Că deh, a mea e!

În ultima zi de expoziție am tras o fugă la coasta vestică la mare și după plajă și bălăceală în oceanul rece m-am dus să văd sculpturi făcute de alții din nisip. Un festival anual cu o temă diferită de fiecare dată, anul ăsta a fost despre Magie și Vrajitorie și m-am simțit foarte bine printre ființele alea fantastice de nisip prin pletele fine ale cărora pescăruși eficienți și cu simțul răspunderii și-au făcut cuiburi ca să stea la soare cu ochii mijiți și galbeni.

De fapt,  am scris pentru că nu mai aveam ce citi. Și când termini o carte ai o stare de parcă tocmai ai fi terminat niște studii. Te simți mai deștept nițel dar și puțin dezechilibrat până faci pasul următor și te uiți la o copertă nouă. Așa că acum mă mișc printre nisipuri până voi incepe să construiesc. Dar nu acum. Că n-am alt secol să mai prind o vară ca asta!