Ne-am trezit cu ceață, până ne-am mai învârtit, copiii cu școala online, eu cu ceaiul meu verde, s-a făcut soare și mi s-a părut că e primăvară. Am ieșit întâi cu cel mic care a vrut un panini cu ton de la cafeneaua lui preferată și ne-am înveselit de florile din parc. L-am adus și…
În drumul meu spre tren dinspre un curs de povestiri grafice, din care azi a fost ultima oară. Aici e centrul orașului, cu restaurante și cafenele de-a lungul apei, pescăruși de-a lungul zilei și întâlniri și cafele băute pe trepte, mai ales în zilele îmblânzite de soare.
E chiar lângă Academia de Artă, paralelă cu strada Academiei. Pare ireală, în mijlocul orașului, printre blocuri, instituții, mall-uri. Right next to the Art Academy, like a phantasy in the middle of the city, among all those taller buildings.
Dacă plouă, cine-ar vrea Umbrela verde s-o ia? Galbena-i a mea, zic! Oare? Da, să mă plouă cu soare! Who would like the grey umbrella Like the dress of Cinderella? I would take the yellow one- Maybe it will rain with sun! (IB)
Îmi plac. Sunt prea galbene, prea solare, prea vesele ca să nu-mi placă. Iar astea din port de lângă apa oglindă parcă-s și mai zglobii decât cele din grădina mea.
Da, m-a prins ploaia intre cer și pământ.
silving.wordpress.com 