Amestec apă cu zgură cărămizie și cu ghips. Cu un mixer gigant și stropi de nămol roșu sar peste tot. Scufund sculpturile de ceară câte una și le țin imobilizate până începe nămolul să le prindă, încorsetate. Le scot în blocuri de teracotă calde, primă casă în lumea lor de creaturi făcute de…

Voi știați că o sculptură netedă, fină și lucioasă din bronz a fost mai întâi o bucată aurie de de ceară neșlefuită? O bucată de ceară tare, care nu se lasă supusă așa ușor, ca o femeie care nu e încă gata să fie sedusă. O bucată de ceară pe care dacă o atingi cu…

-Dragă, de când artistă te-ai făcut, casa asta mi-e de necunoscut! Perdeaua nu mai e albă ci pestriță, covorul ăsta e ca o paletă de acrilice uscate, parchetul arată ca o pictură abstractă nereușită, mâncăm printre pete de culori și bine că fereastra asta nu dă spre vecini,  că dacă ne-ar vedea perdeaua nu ne-ar…

-Tu, nu te măriți?  Vecina de palier se uită la mine cercetător și-mi caută riduri pe sub ochelari. Vecinele de pe celelalte paliere, ieșite și ele pe bancă la soare, se uită una la alta și se apropie lungindu-și gâturile spre mine. -Nu m-a cerut nimeni, răspund cam inconștient, și gâturile ridate se apropie mai…

Rotița albastră se învârte în gol ca o parașută scăpată de sub control. Când s-au transformat clepsidrele în rotițe? Apăs pe mouse-ul la fel de albastru și aproape îl sugrum. Îmi tremură sub degete și chițăie lângă laptop, amețit de viteza cu care îl mișc dintr-o parte în alta. Degeaba, pe ecranul înghețat nu se…

-La mine în birou! -La naiba, ce-o mai fi acum? Îmi zic, și tocurile taie toc-toc în parchetul laminat, până la ușa de sticlă a șefului. -Avem un eveniment de afaceri de organizat. Te ocupi, că ești cea mai deșteaptă de pe-aici, dar vezi să nu ți se urce acum la cap! Ne invadează taiwanezii,…

La început de martie îi zic: -Azi se dă mărțișor în plic, În piept se prinde c-un ac mic Știi… ăsta-i obicei antic! Pe lângă el mai vine-o floare Sau un buchet, plin de culoare Un semn de primăvară, soare, Legat cu șnur și-o fundă mare. Așa i-am explicat, din nou, ooh, atât de poetic,…

Auzisem de locul ăsta cu nume neobișnuit dar ușor de reținut încă de acum 16 ani. Jumătatea sufletului meu îmi povestea încă de la primele întâlniri că în lumea asta e un loc minunat, pe care el îl numea deja “acasă”, deși a stat acolo doar un an. Și-a promis însă că într-o bună zi…