Când mă uit acum la cerul gri albicios nici n-aș zice că acum două ore mă uitam la răsăritul ăsta. Și că acum 3 ore eram în drum spre gară, spre trenul meu obișnuit. Și totuși, iată-mă acasă, cu o ciocolată caldă și abia aștept să îmi iau cartea de acasă (nu cea de tren)…
N-am pierdut un răsărit din zilele petrecute acolo, și deja ma culcam cu gândul la începutul zilei următoare. Niciun răsărit n-a semănat cu altul, după cum cerul avea altă înfățișare de fiecare dată, iar marea lua chipul și asemănarea lui. De la pat la perdea, câteva secunde de anticipație care se risipea odată cu voalul…
A shot right before leaving that wonderful place called Nice. O poză făcută chiar înainte de plecarea din minunatul loc care este Nisa.Cu o mână pe bagaj,cu alta pe aparatul foto,și totuși ceva mă atrage la imaginea asta atât de în grabă.
Soarele din dormitor si sucul proaspat si zilnic din bucatarie. Tine locul cafelei cred, pe care oricum n-am baut-o niciodata.Vitaminele care impreuna cu lingura de miere imi dau energia si puterea sa mut mobilele :D. Astazi- morcov si telina.
Azi de dimineata, intr-o plimbare la mare. Acum ninge cu fulgi mari.
silving.wordpress.com 